Studiile realizate in ultimii ani sustin ca inteligența emoțională este veriga invizibilă care a legat mereu viața omului de succesul personal, indiferent de interpretarea pe care o dă fiecare  succesului personal. Marea descoperire, în ceea ce privește inteligența emoțională, este că ea reprezintă baza relațiilor inter-umane și cheia împlinirii fiecărui om, a succesului și performanței în majoritatea domeniilor.

Până acum câțiva ani, se credea că IQ-ul este singurul care contează pentru reușita în viată, iar dacă cineva a avut nenorocul să i se ducă  vestea că s-a născut cu un IQ mai slăbuț, ăla era!!! – etichetat pe viață drept “încet la minte”.
Cercetarile din domeniu, au rasturnat principiul conform caruia doar cei inteligenti reusesc.
S-a demostrat astfel că inteligența emoțională este fundamentul relaționării inter-umane și calea spre armonia interioară a fiecăruia dintre noi.

Trebuie să înțelegem că inteligența emoțională, nu este ceva tangibil.

Dacă IQ-ul este o funcție a creierului, putem spune că,  IE (inteligența emoțională, sau EQ, cum este adesea numită), este o funcție a inimii (și doar parțial a creierului), a domeniului stărilor și emoțiilor.

Dacă e să dăm o definiție, cea mai simplă variantă ar spune că,inteligența emoțională este abilitatea de a identifica, înțelege  și gestiona emoțiile, atât în relația cu noi înșine cât și cu ceilalți oameni.

Este general  acceptat faptul că aceasta include trei tipuri de aptitudini:

–          Conștientizarea emoțiilor, mai exact capacitatea de a identifica emoțiile noastre, a celor din jur și de a le înțelege;

–      Gestionarea  emoțiilor (prin orice metodă care ni se potrivește) astfel încât să putem ajunge stăpânii emoțiilor noastre (nu invers)  și in același timp să ne adaptăm pentru a găsi cea mai bună reacție la emoțiile celor din jur, temperând situațiile conflictuale;

–          Valorificarea stărilor emoționale în sensul transmiterii  stărilor pozitive către cei din jur și canalizarea emoțiilor negative înspre activități care ne pot aduce calm și liniște interioară.

Pe scurt, recunoașterea (conștientizarea), înțelegerea și gestionarea  emoțiilor noastre, precum și recunoașterea, înțelegerea și influențarea în mod pozitiv a  emoțiilor celor din jur, definesc destul de clar domeniul inteligenței emoționale, iar dacă ajungem să  “învățăm lecțiile” acestui capitol atât de important, ne putem îmbunătăți radical nivelul la care relaționăm, cu noi înșine și cu ceilalți.

Cu alte cuvinte, am putea spune că trebuie să fim conștienți de puterea pe care o au emoțiile în viața noastră de zi cu zi!

Ce ne învață inteligența emoțională? Ne invată că emoțiile creează stări care duc la un anumit tip de manifestare sau reacție.  Reacția,  repetată în aceeași manieră creează un tipar comportamental, care devine parte integrantă a personalității noastre, iar personalitatea ne dictează modul în care ne manifestăm în relațiile cu cei din jur.

Relațiile cu cei din jur ne pot oferi titulatura de  oameni descurcăreți și plăcuți (sau nu), care ne influențează  în mod direct sau nu succesul… destul de logic, așa-i?

Ceea ce am expus mai sus poate fi reprezentat  schematic, în felul următor:

Emotie => Stare => Tip de Manifestare/Reacție => Tipar comportamental => Personalitate => Relații sănătoase cu cei din jur (sau nu) => Reușite (sau nu)

Cât de mare este impactul inteligenței emoționale asupra succesului?  Am putea spune, fără să exagerăm, MAJOR!

În momentul în care ajungem să conștientizăm, înțelegem și gestionăm adecvat emoțiile, putem spune că stăpânim o forță extraordinară, pentru că așa și este – inteligența emoțională este o forță, care, direcționată înspre ceea ce țintim, ne poate depăși așteptările.

Dacă IQ-ul este ceva măsurabil și constant pe tot parcursul vieții(fie că testele se fac la 3 ani, fie că se fac la 60 de ani), inteligența emoțională nu poate fi măsurată cu exactitate și nu e constantă, iar o analogie între cele două, nu poate fi făcută. Așa cum am spus, o persoană cu IQ-ul 220, poate sta foarte prost la capitolul IE (EQ), iar șansele lui de a se “descurca” în viață, scad simțitor. Persoana respectivă  își poate gestiona deficitar emoțiile și poate ajunge să se izoleze, deorece nu se poate integra într-un grup,chiar dacă este genial.

Dacă IQ-ul reprezintă abilitatea de a învăța, și rămane constant toată viața,  Inteligența emoțională, cuprinde un set de aptitudini ce pot fi dobândite,  sau îmbunătățite, dacă ele deja există, prin mai multe metode.
Așadar, vestea bună este că dacă nu stăm prea bine la capitolul IE, chiar putem să schimbăm situația, pentru că IE nu este constantă, scorul ei putând fi optimizat mereu.
Așa cum menționează și Travis Bradberry, co-autor al cărții Inteligenta Emoțională 2.0, “la locul de muncă inteligența emoțională este cel mai puternic indicator al performanței”.
90% din performerii de top, au excelente aptitudini ce aparțin inteligenței emoționale și este deja o certitudine că IE este singurul si cel mai important predictor al performanței în orice job, și de asemenea, cel mai puternic motor al leadership-ului  și excelenței personale.
Ca și o scurtă paranteză, cei care stau foarte bine la capitolul IE, au joburi mult mai bine plătite decât ceilalți…
Ca și concluzie, să nu ne panicăm dacă ne-am născut cu un IQ nedemn de MENSA! Avem toate șansele să reușim, pe toate planurile, apucându-ne de învățat si exersat tehnici care ne cresc coeficientul inteligenței emoționale.
Cum facem asta? Am să revin cu un nou articol în care vor fi prezentate sfaturi ale specialiștilor din domeniu și tehnici simple de gestionare a emoțiilor, astfel încât să facem progrese în creșterea coeficientului IE.

Orice poate fi înțeles, gestionat și perfecționat, iar a-ti perfectional planul emotional inseamna a lucra pentru succesul tau.